n (a) a pillar:
tuiri tren diriuch do lar | ... | fon
drumshlait,
SR 4273
.
turi di ór intlassi,
LU 7421
(
BDD
100
).
(b) In phrase t.¤ rígthige (lit. pillar of a palace) applied
to a spear:
turre rígthige i llāim cach fir,
TBC-I¹ 17
=
LU
4500
.
tuiri rīgthaigi ina lāim,
TBC-I¹ 3356
.
turi rigthaige
co ndeilb lágin móir uassae,
LU 7213
(
BDD 87
). in turi
rigthigi ... is í a láginsom sin,
LU 7225
(
BDD 89
).
(c) Of persons lord, chief:
ri fo tat huili na sloíg | iss
hé ar t.¤ dergoir,
SR 3838
.
amhra t.¤ ... | Columb Cille,
ZCP viii 197 § 7
. ropom t.¤ tend `I was a stiff lord (?),'
PRIA xix 550 § 35
(
LL 147a
). See 1 tuir.