n
f. (Lat. paenultima) a penultimate syllable,
penult
: huare as timmortae peneuilt
(= paenultimam correptam habent),
Sg. 120a1
.
péneuilt
,
52a15
.
fora
peneuilt
,
212a3
.
an dara sillab deigenach . . . is penuilt is ainm do laisin
Laitneoir,
Auraic. 4102
.
aiccent for in penuillt,
4130
.