n ā, f.
(a) a pole used for measuring land: perticc
.i. a pertica .i. f.¤ tomais tire, Bodl. Corm. (=
Corm. Y 1055
).
hence prob. f.¤ .i. slat thomhais tíre, O'Cl. (see Gwynn on
O'Dav. 1048
etc.,
Ériu ix 157 ff
.). Cf. f.¤ .i. slat dhubhánachta a fishing-rod
ib.
med, airmed, f.¤
,
Triads 138
.
forrag
.i. for agrum
,
O'Mulc. 577
. foirrge .i. tomuis .i. fair righther
in chuing (i.e. pole of a vehicle),
O'Dav. 933
. hí fórríg
(gl. in funiculo distributionis
Psalms lxx vii 54
),
Thes. i 5.17
.
Hence (b) name of an early Irish land-measure
, reckoned
in some places as equal to 144 feet (see discussion in Laws,
Gloss. s.v.): dā troigid dēc i fertaig, dā fertaigh dēc i forraigh da forraig dec i tir cumaile dia fot, sē foirrge dia lethet,
Laws iii 334.22 Comm.
tir cumaile seo ... ┐ bo ┐ samhaisc
ro soich ar gach forraigh de, ┐ is e aile dec na bo ┐ na samaisce na tri scripaill ┐ isi aile dec na forraighe in pertach,
O'D. 2356
(
Rawl. B 506 f. 41a
). In
Laws iv 276.25 Comm.
reckoned as 1296 feet.
fod foirge,
iv 18.19
.
teora foirrge
in aircenn tire in boairech,
H 3.18, 384ay
(
O'Curry 844
) =
t.
fairge,
O'D. 1244
(
E 3.5
,
4
), cf.
Laws iv 138.15
. Perhaps
more loosely in:
f.¤ fir,
MR 286
, cited s.v. 1 forrach
.
Cf. 3 forrach
.